The Wraith of night

The Wraith of night ( Strigoiul din noapte )


Capitolul 1 - Sarutul insangerat din acea noapte cu luna plina. Hotararea fetei de a merge cu el.



Picaturile
de sange imi mangaiau gatul facandu-ma sa tremur din toate
incheieturile. Eram pe jos,plina de sange, cu lacrimi in ochii . Nu imi
puteam imagina cum de am ajuns aici, in mainile lui. In mainile celui
mai cunoscut strigoi din tinut pe nume Uchiha Sasuke. Era cel mai bun
prieten al meu. Pana in acea seara in care a fost rapit de catre un om
strigoi. Nu stiu cine este, cum il chama dar un singur lucru stiu. Si
acela este ca el nu iarta pe nimeni si ii ucide pe toti cei care ii stau
in cale. Nu are mila de nimeni si nimic.L-a luat pe Sasuke de langa
mine si l-a transformat intr-un strigoi ce nu are mila deloc. Imi este
frica si sa ma gandesc cati oameni au fost omorati de el.

Dupa
ce coltii s-au departat de gatul meu, acei ochii rosii ma priveau cu
rautate, parca vrand sa ma ucida. Vreau sa fug, dar nu pot. Se apropie
incet de mine, si buzele noastre s-au lipit formand un sarut insangerat.
Lacrimile nu incetau sa imi curga siroaie din ochii, parul meu de un
roz stralucitor e acum patat de sange. Incerc sa scap din acea
imbratisare, dar in zadar. Simt cum inima mea se sparge in mii si mii de
bucati. Corpul me este impietrit. Nu mai pot respira. Oare chiar o sa
mor ? Atat am mai putut spune atunci, in acea noapte parca pictata cu
sange. Nu imi mai aduc deloc aminte ce a urmat dupa. Am auzit cateva
cuvinte si acelea au fost ,,Nu murii !" si apoi nimic.

Ma trezesc
intr-o incapere luminata de un albastru incantator. Prima persoana pe
care o vad este Naruto. Un vechi prieten inca de la gradinita. A fost
mereu alaturi de mine si m-a ajutat de foarte multe ori. Parul lui blond
ca spicele de grau danseaza in bataia vantului ce venea de afara. Ochii
lui albastri se uita la mine facandu-ma sa zambesc. Era o liniste de
mormant intre noi doi. Nu am mai stat pe ganduri si am spart eu gheata.
L-am
intrebat unde sunt, si el mi-a raspuns ca m-a gasit in dimineata
aceasta in fata spitalului, zacand acolo plina de sange peste tot si cu
lacrimi in ochii si m-a luat de acolo. Ii multumesc ca nu m-a last
acolo strangandul in brate foarte tare.

Dupa cateva secunde
imbratisarea s-a rupt. Naruto iese din camera pentru a ma lasa sa ma
schimb de hainele de spital in hainele mele .Ma schimb in niste blugi
negrii foarte draguti, o bluza gri simpla cu decolteu, baschetii mei
negrii si cateva bratari ce se asortau cu tinuta. Ies din camera, apoi
il anunt pe Naruto ca sunt gata. Ne luam la revedere de la toti si
plecam spre casa. Ajunsi acolo eu imi iau la revedere de la Naruto si
intru in casa. Prima persoana care ma ia in brate este mama mea. Sunt
uimita de gestul ei. O vad ca incepe sa planga. Nu am mai vazut-o asa
niciodata. Ii raspund imbratisarii cu o alta imbratisare de a mea. Imi
spune ca a fost foarte ingrijorata .

Dupa ce scap de ea, ma duc
in camera mea . Imi fac un dush relaxant. Dupa cele zece minute de
,,rasfatare" ies si eu din baie. Ma imbrac cu lenjeria mea intima care
defapt era o rochie de noapte foarte frumoasa de culoarea mov deschis.
Ma asez in patul meu moale vrand sa adorm , dar aud un zgomot foarte
ingrozitor venind din sufragerie. Ma trezesc speriata din pat si ma duc
incet sa vad ce s-a intamplat. Cobor scarile si surprinsa am fost cand
am vazut cine era in sufrageria mea cu un cutit in mana spre mama . Era
Sasuke. Ce cauta aici ? spun eu in gand foarte confuza. Ma apropii de ei
si aud o voce cunoscuta care spunea :

-Daca mai vrei sa iti mai vezi mama, supunete si vino cu mine pe drumul intunecat si plin de sange.

La
auzul acestor cuvinte o lacrima imi mangaia obrajii, apoi doua, trei ,
pana ce toate fata mea era plina de lacrimi. Nu ma mai puteam opri din
plins si cu mult curaj am fost de acord. La auzul raspunsului meu,
brunetul o lasa pe mama mea in pace si se indreapta catre mine cu pasi
lenti. Imi era frica de ce o sa se intample. Inima imi batea din ce in
ce mai tare in piept , pompand si pompand mult sange in tot corpul. O
senzatie foarte euforica ma lua prin surprindere. O aud pe mama cum ma
striga si imi spune sa fug, sa ma salvez. Dar nu puteam sa fac asa ceva.
Stateam pe loc asteptand sa ma omoare. Inchid incet ochii asteptand
momentul. Era la un pas de mine. Nu puteam scapa de el. Aud o voce care
imi striga numele. Era . . . .Naruto ?


To be continued. . . . . .

M-am
gandit sa incep un nou fic mai sangeros ca celalalt. Nu stiu ce credeti
voi, dar mie una imi place. Lasati un comentariu. Sa stiu ce credeti si
voi.

[center]Melodia capitolului : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Capitolul 2 - Viata departe de casa. Sange peste tot. Oare v-a murii ?

~Din perspectiva Sakurei~

........Era
la un pas de mine. Nu puteam scapa de el. Aud o voce care imi striga
numele. Era . . . .Naruto ? Ce cauta el aici ? Ii spun sa plece cu
ultimile mele puteri, dar in zadar. Nu m-a ascultat. Asa face mereu,
intodeauna prietenii si apoi viata .

Sasuke m-a apuca brutal de
mana, apoi imi sopteste la ureche "Esti sigura de alegerea facuta ? Mai
tarziu vei regreta, amarnic." La spusele acestea corpul meu nu mai putu
face fata si m-am prabusit pe podeaua rece, nemai putand face nimic.

~ Dupa o ora ~

Ma
trezesc incet si stau cateva secunde sa analizez unde sunt. Eram
intr-o incapere intunecata, foarte infricosatoare. Ma ridic in picioare
sa merg spre usa. Nu imi place unde sunt. Mai aveam putin si deschideam
usa dar o durere ingrozitoare ma macina in zona gatului.

Incerc
sa o ignor, mergand mai departe. Nu stiam unde ma duc , dar daca sunt
departe de acea camera , nu mai conteaza. Merg pe holurile ce parca nu
se mai termina incercand sa plec departe de aici. Imi este foarte foame,
dar aceasta foame este ciudata.

Vreau sa mananc ceva dar nu
hrana.In timp ce mergeam pe acele holuri ma lovesc de cineva atat de
tare incat m-am dezechilibrat si era cat pe ce sa cad, dar m-a prins el
sau ea.

Ma uit la acea persoana si constat ca era un el. Avea
parul alb precum zapada rece, ochii ii avea rosii ca focul, iar pielea
alba si palida. Ramanem nemiscati timp de un minut, apoi indraznesc si
il rog sa imi dea drumul.

El, se tot uita la mine insistent. S-a
trezit din visare si mi-a indeplinit rugamintea.Imi da drumul si se
scuza. E un baiat dragut. Aproape ca ma hibnotiza cu acei ochi.Ma
intreaba cine sunt si ce caut aici. I-am raspuns la intrebari, dar mai
putin la ultima.

Mi-am adus aminte ca trebuie sa plec de aici.
Cu pasii grabiti, plec fara sa ii spun nici un cuvant baiatului. Ajung
in capatul holului, unde vad o usa pe care scria ceva ciudat si anume ,,
NU INTRA " cu litere de tipar .

Ignor ce scria pe usa din lemn,
si intru nestiind ce se afla acolo. Cand deschid usa vad un baiat care
iese de acolo speriat. Ce a patit ?imi spun eu in minte curioasa de
raspuns si continui sa merg prin acea negura pana cand simt o mana ce ma
atingea pe umar.

Frica ma cuprinse si tremuram toata. Incep sa
plang ca o idioata. Mereu fac asa cand imi este frica. Tipic mie. Incerc
sa ma linistesc sa nu cumva sa ma auda plangand. Dintr-o data ma trage
cineva de mana vrand sa il urmez.

Vroiam sa ma opun, dar era
puternic. Am decis sa il urmez. Intru, defapt, intram intr-o incapere
mai luminata decat cealalta . Era acolo o canapea neagra patata de sange
peste tot. Peretii erau si ei patati de sange .

Un peisaj
ingrozitor imi tulburau ochii. Eram speriata, infricosata de tot ce era
acolo. Vad un cutit ce se indrepta spre mine, dar l-am evitat cu
usurinta . Apoi inca unul, si inca unul , tot mai multe venira spre
mine. Deveneam tot mai slabita incercand sa le evit pe toate.


Acea ,,ploaie" de cutite s-a oprit cateva minute timp suficient sa imi
trag sufletul. In secunda urmatoare aud un tipat de femeie ce venea din
spatele meu . Era atat de tare incat mi-am acoperit urechile sa nu
cumva sa imi sparga timpanul.

Ma durea din ce in ce mai tare
capul. Era un zgomot nenorocit ce nu se mai oprea. Nu ma mai pot tine pe
picioare mult timp. Mai aveam putin si cadeam pe podeaua rece fiinca
nu mai puteam rezista zgomotului. Peste cateva secunde s-a oprit.
Cutitul , cu lama sa taioasa imi intra in piele foarte incet facandu-ma
sa scâncet de durere.

Cad jos pe podea plina de sange , cu lacrimi in ochi si cu o intrebare ,, Oare voi supravietui ? ".

Cam atat.