(*Izaya merge spre munti )
(*Dupa 45 de minute )
(*Izaya e aproape de baza muntilor )
Izaya : haide o data ...apari
(*In fata lui Izaya )
Onis : wow ..iar tu ?
Izaya : "iar " ? vrei sa spui "din nou " ?
Onis : tot una ...chiar crezi ca o sa ma omori ?
Izaya : sunt sigur !
Onis : ti-ai adus si prieteni ?
Izaya : neee...nu am asa ceva
Onis : (mai e cineva in padure ..)
(*Onis is Izaya se lupta )
(*Dupa 3 ore )
(*Izaya cade jos plin de rani )
(*Onis are doar cateva rani pe corp )
Onis : MOMENTUL SA MORI !
(*Onis vrea sa il injunghie pe Izaya in inima dar ??? apare si il ia pe Izaya apoi dispare )
(*??? apare la citiva m de Onis si il lasa pe Izaya langa un copac )
Onis : cine intrazneste ?
(*??? avea o cagula pe cap si era imbracat in negru )
??? : esti bine , Izaya-kun ?
Izaya : t-u ?
??? : da ...
Izaya : su-nt ...bi-ne
??? : ok
(*??? isi intoarce privirea spre Onis )
(*??? merge aproape de Onis si isi da cagula de pe cap )
Onis : tu ?
??? : in carne si oase ...doar nu credeai ca un gandac ca tine o sa ma omoare , nu ?
Onis : pentru o fata oarba esti foarte puternica daca nu ai murit pana acum
??? (Murasa ) : vai ...multumesc
Izaya : (credeam ca ochelari sunt doar de forma )
Murasa : oricum , acum trebuie sa te omor ...si o sa te omor cu asta
(*In mana lui Murasa apare o bila galbene cu putin verde )
Onis : de un-de ai aia ?
Murasa : am imprumutat-o ...de la cineva
(*Murasa isi concentreaza putin din aura in bila iar aceasta dispare si in 10 secunde Onis moare si corpul lui se transforma in praf)
(*Murasa se duce la Izaya )
Murasa : esti bine , sigur ?
(*Izaya isi lasa privirea in pamant )
Izaya : da...
Murasa : de ce esti suparat ?
Izaya : de unde sti ?
Murasa : chiar daca nu vad pot sa imi dau seama ...
Izaya : nu cred ca nu vezi
(*Murasa isi da jos ocelari de pe ochi apoi bandajele )
(*Izaya se uita la ochi lui Murasa care erau inchisi iar pleopele pline de cicatrici )
Izaya : ce nai-bi ?
(*Murasa isi pune bandajele pe ochi )
Murasa : inainte ca parinti mei sa moara eu nu stiam ce simt oameni din clan pentru clanul Star...parinti mei mi-au murit in fata ochilor mei , cand i-am vazut m-am suparat si enervat atat de tare incat in doua ore mi-am pierdut vederea , dupa asta medici au incercat sa imi refaca vederea dar nu au reusit , nu puteam sa fac nimic nici macar sa merg , dar ca sa imi razbun parinti am ales sa continui sa lupt , am inceput sa ma antrenez cu persoane slabe ...apoi cu persoane mai puternice , in timpul antrenamentelor am primit aceste rani ...si o doza mare de durere ,dar cu timpul am devenit puternica dar pe ochi mi-au ramas cicatrici
Izaya : nu o sa mai poti sa vezi niciodata ?
Murasa : nu stiu , nici un medic nu e capabil sa imi refaca vederea
Izaya : ineleg
(*Murasa zambeste)
Murasa : oricum , hai sa plecam de aici ...
Izaya : da ..(cum poate sa zambeasca o persoana care nu poate sa vada ? )
(*Cei doi merg spre sediu si vorbesc)